Celălalt părinte refuză acordul: școală, creșă, tratament medical și deciziile importante

Autoritatea părintească comună nu înseamnă dreptul de a bloca viața copilului. Înseamnă responsabilitatea de a lua, împreună, deciziile importante pentru el.

Un părinte poate fi nevoit să înscrie copilul la creșă, să aleagă o școală, să înceapă o terapie sau să accepte un tratament recomandat de medic. Dacă celălalt părinte refuză fără explicații, nu răspunde ori folosește semnătura ca instrument de presiune, copilul riscă să piardă un loc, un termen ori o intervenție necesară.

Pe scurt: pentru deciziile importante, regula este consultarea ambilor părinți. În caz de neînțelegere reală, instanța de tutelă poate hotărî în interesul copilului. Dacă timpul este esențial, poate fi analizată o ordonanță președințială. Nu orice refuz justifică un proces, dar nici nu trebuie lăsat copilul fără soluție doar pentru că părinții sunt în conflict.

Ce înseamnă „decizie importantă”?

Legea nr. 272/2004 menționează expres, între deciziile importante care se iau cu acordul ambilor părinți, alegerea felului învățăturii ori al pregătirii profesionale, tratamentele medicale complexe sau intervențiile chirurgicale, precum și reședința copilului. În practică, înscrierea la creșă, grădiniță sau școală, transferul școlar, un plan terapeutic ori o evaluare de specialitate trebuie privite prin efectul lor real asupra vieții copilului.

Deciziile curente ale zilei – ora de culcare, meniul obișnuit, o activitate ocazională – nu pot fi transformate într-un mecanism de veto permanent. Totuși, limita dintre o măsură obișnuită și una importantă depinde de copil și de consecințele deciziei.

Refuz, tăcere sau dezacord justificat: nu sunt același lucru

Un refuz poate fi legitim dacă părintele solicită informații despre instituție, costuri, medic, alternativă sau efecte. În schimb, un răspuns de tipul „nu semnez nimic” ori condiționarea acordului de alte litigii dintre adulți nu oferă o soluție pentru copil.

Legea reglementează și situația în care părintele nu își exprimă voința cu privire la o decizie importantă: în anumite condiții, părintele la care locuiește copilul poate decide, dacă această alegere nu contravine interesului superior al copilului. Această regulă nu este o autorizație generală de a ocoli celălalt părinte. Când există o opoziție explicită și serioasă, neînțelegerea trebuie soluționată de instanța de tutelă.

Indiferent dacă exercită ori nu autoritatea părintească, fiecare părinte are dreptul să solicite și să primească informații despre copil de la unitățile școlare, sanitare și alte instituții care intră în contact cu acesta. Dreptul la informare nu rezolvă singur dezacordul, dar împiedică situația în care un părinte pretinde că nu poate decide informat pentru că nu a primit niciun document.

Pașii practici înainte de instanță

În multe situații, dosarul se pregătește din felul în care părintele formulează prima solicitare. Recomandarea este să existe un mesaj sau o notificare clară, respectuoasă și verificabilă, care să cuprindă:

• decizia concretă solicitată;

• instituția, medicul sau specialistul implicat;

• termenul-limită;

• documentele ori recomandările care susțin necesitatea;

• costurile și modalitatea propusă de participare;

• o invitație reală la discuție, într-un interval rezonabil.

Această etapă nu înseamnă că părintele trebuie să aștepte pasiv dacă există o urgență medicală sau un termen care expiră imediat. Ea ajută însă să se distingă între o cooperare imposibilă și o simplă comunicare insuficientă.

Când poate interveni instanța?

Codul civil prevede că, atunci când părinții nu se înțeleg asupra exercitării drepturilor sau îndeplinirii îndatoririlor părintești, instanța de tutelă hotărăște potrivit interesului superior al copilului, după ascultarea părinților și pe baza concluziilor anchetei psihosociale. Procedura exactă se alege în funcție de obiectul cererii și de urgență.

Într-o situație urgentă, cererea poate fi formulată prin ordonanță președințială dacă măsura este provizorie, urgentă, justificată prin aparența dreptului și nu rezolvă definitiv întregul conflict parental. Pentru o nevoie ce nu poate aștepta – de exemplu, un termen obiectiv de înscriere sau o recomandare medicală relevantă – actele trebuie să arate de ce amânarea afectează copilul.

În practica în care am acordat asistență, instanța a suplinit acordul unui părinte pentru înscrierea unui copil mic într-o formă de educație timpurie, analizând atât termenul concret, cât și beneficiul de socializare și organizarea vieții părintelui care îl îngrijea. Într-o altă cauză, instanța a separat cu atenție măsurile necesare pentru nevoile medicale ale unui copil de celelalte dispute dintre adulți. Fiecare soluție a depins de probele și de urgența acelui dosar; ele nu constituie promisiuni pentru alte cazuri.

Ce trebuie dovedit?

O cerere convingătoare nu se bazează pe afirmația „eu știu mai bine”. Ea explică, prin acte, de ce măsura este potrivită copilului acum. În funcție de situație, pot fi utile:

• recomandarea medicală, planul terapeutic, scrisoarea medicală ori convocarea la evaluare;

• oferta instituției de învățământ, calendarul și termenul de înscriere;

• documente despre distanță, programul copilului și alternativele disponibile;

• mesajele prin care au fost cerute acordul și informațiile oferite celuilalt părinte;

• dovada că părintele solicitant poate asigura continuitatea măsurii;

• ancheta psihosocială sau alte probe de specialitate, dacă sunt utile și proporționale.

Nu este suficient un diagnostic fără a se explica măsura cerută, sau o ofertă școlară fără a se arăta de ce este potrivită copilului. Invers, cel care se opune ar trebui să formuleze obiecții concrete și o alternativă reală, nu doar refuzul.

Ce nu trebuie confundat cu această procedură

Suplinirea acordului pentru școală ori tratament nu înseamnă automat exercitarea exclusivă a autorității părintești. Aceasta este o măsură excepțională și cere motive serioase, analizate în „Custodia exclusivă”: când poate decide un singur părinte?.

Nici pașaportul copilului și ieșirea lui din țară nu se confundă cu o decizie școlară. Au reguli administrative și de frontieră distincte, explicate în Pașaportul copilului și plecarea în străinătate.

Întrebări frecvente

Dacă celălalt părinte nu răspunde deloc, pot semna singur?

Depinde de tipul deciziei, de locuința copilului și de situația concretă. Tăcerea este tratată diferit de un refuz expres. Pentru o măsură importantă, este prudent să păstrezi dovada solicitării și să ceri rapid sfat juridic, mai ales când există un termen-limită.

Poate școala să ceară acordul ambilor părinți?

Instituția poate solicita documentele pe care le consideră necesare potrivit regulilor sale și situației juridice a copilului. Dacă există autoritate părintească comună și un dezacord real, problema nu se rezolvă prin presiune asupra școlii, ci prin clarificarea juridică a neînțelegerii.

Este obligatoriu ca fiecare tratament să fie aprobat de ambii părinți?

Nu toate actele de îngrijire curentă au aceeași natură. Pentru un tratament complex, intervenție, evaluare importantă ori un plan terapeutic de durată, acordul și informarea ambilor părinți devin cu atât mai relevante. În urgențele medicale se aplică regulile medicale speciale de protecție a pacientului.

Poate instanța să oblige un părinte să coopereze pentru toate deciziile viitoare?

O cerere prea generală poate fi problematică. Este de preferat să fie identificată măsura concretă, perioada și motivul pentru care ea este necesară. Pentru conflicte repetate se analizează, separat, dacă există temei pentru schimbarea măsurilor privind copilul.

Surse legislative și informații oficiale

• Codul civil – art. 486, art. 487, art. 496 și art. 497

• Legea nr. 272/2004 – art. 36 privind exercitarea autorității părintești

• Codul de procedură civilă – art. 997–1002

Legislația a fost verificată la 16 septembrie 2026. Acest articol este informativ. Urgența, natura deciziei și actele deja existente trebuie analizate înainte de alegerea procedurii.

Articole conexe

• Ordonanța președințială în cauzele cu minori

• Pașaportul copilului și plecarea în străinătate

• „Custodia exclusivă”: când poate decide un singur părinte?

Pentru sprijin într-un conflict privind deciziile importante pentru copil, contactează Cabinetul de Avocat Andreiu Alexandru la 0720 062 764 sau prin formularul de pe site.